New Muslims APP

ISTORISIREA PROFETULUI AVRAAM/IBRAHIM

ISTORISIREA PROFETULUI AVRAAM/IBRAHIM

– Pacea fie asupra sa! –

Acesta este Avraam bin Terah (250) bin Nahor (148) bin Serug (230) bin Reu (239) bin Peleg (439) bin Eber (464) bin Şelah (433) bin Arfaxad (438) bin Sem (600) bin Noe. În acest mod se face referire în Biblie, în „Facerea”, capitolul 11. Am menţionat mai înainte după numele prezentate vârsta la care a ajuns fiecare în parte. Ibn Asakir a relatat de la Ikrima următoarele: „Lui Avraam i se spunea Abu Difan.”

Se spune: „La vârsta de 75 de ani, lui Terah i s-au născut Avraam şi ceilalţi doi fraţi ai săi, Nahor şi Haran. Acesta din urmă a avut un fiu pe nume Lot, care mai târziu a devenit profet.” Se spune de asemenea că Avraam a fost cel de-al doilea fiu al lui Terah. Haran a murit în timpul vieţii tatălui său în ţinutul în care s-a născut, pământul Caldeei (Babilon). Aceasta este cea mai des întâlnită opinie în rândul istoricilor. Ibn Asakir a întărit această părere, menţionând că a fost născut în Babilon. Istoricii au menţionat că Avraam a luat-o de soţie pe Sara. Aceasta a fost stearpă şi nu a avut nici un copil. Împreună cu fiul său, Avraam, nora sa, Sara, nepotul său, Lot – fiul lui Haran, Terah a părăsit ţinutul Caldeei şi s-a îndreptat spre Canaan. Când au poposit în Haran, Terah însă a murit. Era în vârstă de 250 de ani. Acest lucru nu înseamnă că a fost născut în Haran. Locul său de naştere a fost Caldeea, ţinutul Babilonului. În Tora se spune că a murit la vârsta de 205 ani. Apoi au plecat din Canaan, unde se află Bait-ul-Maqdis (Casa Sfântă de la Ierusalim). Au trăit pentru o vreme în Haran, ţinutul Caldeei în acea vreme, şi apoi au locuit în Peninsula Arabică şi Zona Levantului. În Zona Levantului, oamenii venerau şapte stele.

Cei ce locuiau în Damasc erau adepţi ai acestei religii. Îşi întorceau faţa spre Polul Nord şi slăveau cele şapte stele urmând un ritual specific ce implica incantaţii verbale şi activităţi fizice. Datorită acestui lucru găsim la fiecare dintre cele şapte porţi antice ale Damascului câte un altar, pentru fiecare stea în parte. Aceştia le slăveau şi le ofereau jertfe. De asemenea şi cei din Haran venerau stele şi idoli. Şi nu se găsea acolo nici un credincios în afară de Avraam, soţia sa, Sara şi nepotul lor, Lot.

Şi Allah i-a încredinţat profetului Avraam misiunea de a-i elimina pe răufăcătorii acelei vremi. Allah i-a dăruit lui încă din copilărie înţelepciune şi l-a trimis ca mesager al Său; şi l-a făcut pe el Khalil al Său la bătrâneţe.

Allah a grăit:

“Şi i-am dat Noi mai înainte lui Avraam călăuzirea pe drumul cel drept, pentru că Noi îl cunoşteam.“ [Al-Anbiyaa’ 21:51],

ceea ce înseamnă:

„Noi îl cunoşteam mai înainte că era cel potrivit pentru a primi o conduită şi călăuzire dreaptă (Ruşd).”

Allah a spus:

„[Şi adu-ţi aminte] şi de Avraam, când a zis neamului său: „Adoraţi-L pe Allah şi fiţi cu frică de El! Aceasta este mai bine pentru voi, dacă voi ştiţi!” Însă voi adoraţi în locul lui Allah nişte idoli şi născociţi minciună. Aceia în care credeţi voi în locul lui Allah nu pot avea nici un mijloc pentru hrănirea voastră. Căutaţi hrana voastră la Allah, adoraţi-L pe El şi aduceţi-I Lui mulţumire, căci la El veţi fi întorşi! Iar dacă voi învinuiţi de minciună, [să ştiţi că] şi alte comunităţi au învinuit de minciună înainte de voi, iar trimisului nu-i revine decât transmiterea limpede!”

[Qur’an Al-`Ankabut 29:16-18]

Oare nu au văzut ei cum începe Allah creaţia prima oară şi cum o va face pe ea apoi din nou? Acesta este [un lucru] uşor pentru Allah. Spune: „Umblaţi pe pământ şi vedeţi cum [Allah] a început creaţia! Tot astfel va crea Allah făpturile din nou, căci Allah este peste toate cu putere. El osândeşte pe cine voieşte El şi este îndurător cu cine voieşte El şi la El veţi fi aduşi înapoi.”

[Qur’an Al-`Ankabut 29:19-21]

„Şi nu puteţi voi să scăpaţi de puterea Lui nici pe pământ şi nici în cer şi voi nu aveţi în afară de Allah nici aliat şi nici sprijinitor. Iar aceia care nu cred în semnele lui Allah şi în întâlnirea cu El, aceia nu pot nădăjdui în îndurarea Mea şi aceia vor avea parte de osândă dureroasă”.

[Qur’an Al-`Ankabut 29:22-23]

„Şi nu a fost răspunsul neamului său decât că ei au zis: „Omorâţi-l sau ardeţi-l în foc!”, însă Allah l-a mântuit de la foc. Întru aceasta sunt semne pentru un neam de oameni care cred. Şi a zis: „Voi aţi luat în locul lui Allah idoli pentru ca să vă apropiaţi între voi în viaţa lumească, dar în Ziua de Apoi vă veţi lepăda unul de altul şi vă veţi blestema unul pe altul, iar sălaşul vostru va fi Focul şi nu veţi avea voi sprijinitori”.

[Qur’an Al-`Ankabut 29:24-25]

A crezut în el Lot, care a zis: „Eu purced către Domnul meu. El este Cel Puternic [şi] Înţelept”. Şi Noi i-am dăruit lui [Avraam] pe Isaac şi pe Iacob, am dăruit urmaşilor săi profeţia şi Cartea şi i-am dat lui răsplata [cuvenită] în această lume, iar în Lumea de Apoi se va afla el printre cei drepţi.

[Qur’an Al-`Ankabut 29:26-27]

 

Avraam şi tatăl său

Primul pe care Avraam l-a chemat să urmeze calea lui Allah a fost tatăl său, Terah. Acesta venera idoli.

Allah a grăit în nobilul Qur’an:

Şi pomeneşte-l în Carte pe Avraam; el a fost un iubitor de adevăr şi un profet! Când i-a spus el tatălui său: „O, tată! Pentru ce te închini tu la ceea ce nu aude, nu vede şi nu-ţi este de nici un folos? O, tată! Mi-a venit mie ştiinţa care ţie nu ţi-a venit! Deci urmează-mă şi eu te voi călăuzi pe un drum drept! O, tată! Nu te închina la Şeitan, căci Şeitan a fost răzvrătit împotriva Celui Milostiv! O, tată! Mă tem să nu te atingă o osândă de la Cel Milostiv şi să nu devii un aliat a lui Şeitan!”

[Qur’an Maryam 19:41-45]

I-a răspuns: „O, Avraam! Te lepezi tu de zeii mei? Dacă nu încetezi, eu te voi alunga cu pietre! Pleacă departe de mine pentru vreme îndelungată!” A zis: „Vei avea numai pace [din partea mea]! Mă voi ruga de iertare la Domnul meu pentru tine, căci El este binevoitor cu mine. Eu mă despărţesc de voi, ca şi de ceea ce chemaţi voi în locul lui Allah şi-L voi chema pe Domnul meu. Poate că eu nu voi fi nefericit pentru chemarea Domnului meu!”

[Qur’an Maryam 19:46-48]

În versetele de mai sus, Allah a dezvăluit argumentele pe care Avraam I le-a prezentat tatălui său. A menţionat modul în care şi-a invitat cu toată blândeţea şi politeţea tatăl la calea Adevărului. I-a explicat că urma o cale greşită venerând idolii care nu pot nici să vadă, nici să audă slava ce le este adusă. Cum ar putea aşadar ei să răspundă nevoilor unei persoane şi să le asigure hrană sau sprijin? Avraam i-a spus tatălui său despre ceea ce Allah binecuvântase asupra lui, şi anume dreaptă călăuzire şi cunoştinţe benefice pentru îndrumarea întregii omeniri, cu toate că era mai tânăr decât tatăl său. El a zis:

„O, tată! Mi-a venit mie ştiinţa care ţie nu ţi-a venit! Deci urmează-mă şi eu te voi călăuzi pe un drum drept!” [Maryam 19:43],

adică pe un drum unde nu există confuzie sau rigiditate, un drum ce duce direct spre Allah şi care aduce întreaga bunătate a acestei vieţi şi a celei ce va să vină.

Când Avraam a oferit tatălui său călăuzirea Divină şi sincera sa povaţă, acesta le-a respins şi l-a ameninţat că-l va alunga cu pietre dacă nu va înceta cu aceasta:

„I-a răspuns: “O, Avraam! Te lepezi tu de zeii mei? Dacă nu încetezi, eu te voi alunga cu pietre! Pleacă departe de mine pentru vreme îndelungată!” [Maryam 19:46]

Avraam a replicat: „Pacea să fie asupra ta!” Şi a zis tatălui său: „Din partea mea nu va veni nici un rău şi nici nu vei înfrunta vreo insultă. Eşti în siguranţă în ceea ce mă priveşte!”

“Mă voi ruga de iertare la Domnul meu pentru tine, căci El este binevoitor cu mine.” Surat Maryam [Maryam 19:47]

Ibn Abbas a relatat: „Cuvântul Hafiyya din versetul de mai înainte înseamnă „bun, binevoitor”, ceea ce înseamnă că Allah a fost Bun cu mine, căci m-a călăuzit spre slăvirea Sa, să-I aduc slavă într-o manieră bună şi astfel a zis:

“Eu mă despărţesc de voi, ca şi de ceea ce chemaţi voi în locul lui Allah şi-L voi chema pe Domnul meu. Poate că eu nu voi fi nefericit pentru chemarea Domnului meu!” Surat Maryam [Maryam 19:48]

Şi într-adevăr Avraam a cerut iertare lui Allah pentru tatăl său, aşa cum promisese. Cu toate acestea, când a devenit clar că tatăl său era „un vrăjmaş al lui Allah, atunci s-a dezlegat de el”, după cum se spune în Qur’an:

Cererea de iertare a lui Avraam pentru tatăl său nu a fost decât din pricina unei făgăduinţe pe care i-a făcut-o. Dar când i-a devenit limpede că el este vrăjmaş al lui Allah, atunci s-a dezlegat de el. Avraam era milos şi blând.

[Qur’an, At-Tawbah 9:114]

Abu Hurairah a relatat că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a spus: „Avraam se va întâlni cu tatăl său, Azar, în Ziua Judecăţii şi îl va vedea cu faţa murdară şi prăfuită. Avraam va spune: «Oare nu ţi-am spus că trebuia să mă asculţi?» Tatăl său îi va răspunde: «Astăzi nu voi fi neascultător!» Avraam va spune: «O, Doamne! Mi-ai făgăduit că nu mă vei arunca în dizgraţie în Ziua Judecăţii! Iar astăzi nu există ruşine mai mare decât să îmi ştiu tatăl departe de mine!» Atunci Allah va grăi: «Le-am interzis necredincioşilor să intre în Paradis!» Şi se va spune. «O, Avraam! Priveşte la picioarele tale!» Şi el va vedea doar o jertfă. Aceasta va fi apucată de picioare şi va fi aruncată în Focul Iadului.” (Al-Bukhari)

[Adu-ţi aminte când] Avraam i-a zis lui ‘Azar, tatăl său: „Tu iei idolii drept zei? Eu te văd împreună cu neamul tău într-o rătăcire limpede!”

[Qur’an, Al-An`am 6:74]

Acest verset ne dezvăluie că numele tatălui lui Avraam era Azar. Cu toate acestea, majoritatea genealogiştilor, printre care şi Ibn Abbas, sunt de părere că numele acestuia era Terah. În Biblie este de asemenea menţionat numele Terah. Se crede că Azar era numele idolului pe care tatăl său îl venera şi că probabil a fost numit după acesta.

Ibn Jarir a spus: „O opinie des întâlnită este că numele său era Azar şi probabil avea două nume. Sau unul dintre acestea era numele său, în timp ce celălalt era o poreclă.”

Allah a grăit:

Şi aşa i-am arătat Noi lui Avraam împărăţia cerurilor şi a pământului, pentru ca el să fie dintre aceia care cred cu convingere. Când noaptea l-a acoperit, a văzut el o planetă şi a zis: „Acesta este Domnul meu!” Şi când ea a asfinţit, a zis el: „Eu nu-i iubesc pe cei care apun!” Şi când a văzut el Luna răsărind, a zis: „Acesta este Domnul meu!”. Dar când a apus, a zis el: „Dacă Domnul meu nu mă călăuzeşte, voi fi din neamul celor rătăciţi!”. Şi când a zărit el Soarele răsărind, a zis: „Acesta este Domnul meu! Acesta este mai mare!” Apoi, când a asfinţit, a zis el: „O, neam al meu! Eu sunt nevinovat pentru tot ceea ce voi îi asociaţi [lui Allah]!”

[Qur’an, Al-An`am 6:75-78]

„Ci eu îmi îndrept faţa cu credinţă doar către Cel care a creat cerurile şi pământul; şi niciodată nu voi mai fi dintre cei care-I fac Lui asociaţi!” Şi s-a certat neamul lui cu el, însă el le-a zis: „Voiţi voi să vă certaţi cu mine asupra lui Allah, când El m-a călăuzit? Eu nu mă tem de ceea ce-I alăturaţi voi, căci numai ce voieşte Domnul meu [se întâmplă]! Domnul meu cuprinde totul cu ştiinţa [Sa]. Voi nu vă amintiţi?”

[Qur’an, Al-An`am 6:79-80]

Şi cum m-aş teme eu de ceea ce voi I-aţi alăturat, când voi nu vă temeţi să-I alăturaţi lui Allah [lucruri] pentru care El nu v-a trimis vouă nici o dovadă? Care dintre cele două tabere este mai îndreptăţită la siguranţă, dacă voi ştiţi? Cei care cred şi nu amestecă puritatea credinţei lor cu nedreptatea, aceia sunt în siguranţă şi ei sunt bine călăuziţi. Aceasta este dovada pe care am dat-o Noi lui Avraam împotriva neamului său. Noi îi ridicăm cu trepte pe cei pe care voim. Domnul Tău este Înţelept, Atoateştiutor.

[Qur’an, Al-An`am 6:81-83]

În aceste versete Allah s-a referit la Avraam şi la neamul său, la disputele dintre aceştia. Şi le-a spus acestora, şi prin intermediul lor întregii omeniri, că acele corpuri cereşti pe care le urmăreau fie noaptea, fie ziua, nu erau nici zei şi nici o divinitate. Nu merită a fi slăvite în locul lui Allah, căci acestea sunt doar nişte simple creaţii ce au nevoie a fi supravegheate. Acestea răsar şi apoi apun şi nu se mai văd, însă Allah este Atotputernic, nimic nu poate dispărea sau se poate ascunde de El. Allah este Nemuritor şi Veşnic, nu există altă divinitate în afară de El.

În primul rând, le-a explicat acestora că stelele nu dispun de această abilitate şi le-a indicat Luna, care este cea mai strălucitoare şi mai frumoasă dintre stele. Apoi a indicat Soarele, care este cel mai strălucitor şi mai frumos dintre corpurile cereşti şi le-a explicat că până şi acesta era supus şi supravegheat. Allah a grăit:

Şi printre semnele Sale sunt noaptea şi ziua şi Soarele şi Luna. Însă nu vă prosternaţi nici dinaintea Soarelui, nici dinaintea Lunii, ci prosternaţi-vă dinaitea lui Allah care le-a creat pe ele, dacă pe El Îl adoraţi voi!

[Qur’an, Fussilat 41:37]

Din această cauză Allah a grăit:

Şi când a zărit el Soarele răsărind, a zis: „Acesta este Domnul meu! Acesta este mai mare!” Apoi, când a asfinţit, a zis el: „O, neam al meu! Eu sunt nevinovat pentru tot ceea ce voi îi asociaţi [lui Allah]! Ci eu îmi îndrept faţa cu credinţă doar către Cel care a creat cerurile şi pământul; şi niciodată nu voi mai fi dintre cei care-I fac Lui asociaţi!” Şi s-a certat neamul lui cu el, însă el le-a zis: Voiţi voi să vă certaţi cu mine asupra lui Allah, când El m-a călăuzit? Eu nu mă tem de ceea ce-I alăturaţi voi, căci numai ce voieşte Domnul meu [se întâmplă]

[Qur’an, Al-An`am 6:78-80]

A spus: „Nu-mi pasă de aceşti zei pe care voi îi slăviţi în afară de Allah, căci aceştia nu pot aduce nici bine, nici pricinui vreun rău cuiva şi nici nu pot să audă sau să priceapă ceva. Acestea sunt creaturi ale lui Allah, supuse Lui, căci altfel sunt alungate cu pietre şi înălţate la locurile lor.” Oameni din Babilon venerau idoli şi cu aceştia a avut Avraam dispute în legătură cu modul lor de slăvire. Le-a fărâmat în bucăţi idolii şi le-a dovedit falsitatea credinţei lor. Aşa cum Allah a grăit:

Şi a zis: „Voi aţi luat în locul lui Allah idoli pentru ca să vă apropiaţi între voi în viaţa lumească, dar în Ziua de Apoi vă veţi lepăda unul de altul şi vă veţi blestema unul pe altul, iar sălaşul vostru va fi Focul şi nu veţi avea voi sprijinitori”.

[Qur’an Al-`Ankabut 29:25]

Allah grăieşte în Surat Al-Anbiya:

Şi i-am dat Noi mai înainte lui Avraam călăuzirea pe drumul cel drept, pentru că Noi îl cunoşteam. Şi când le-a zis el tatălui său şi neamului său: „Ce sunt aceste chipuri la care voi vă închinaţi?”, I-au răspuns ei: „Noi i-am aflat pe părinţii noştri închinându-se la ele”. A zis: „Voi şi părinţii voştri aţi fost în rătăcire învederată”. Au zis ei: „Tu ai venit la noi cu Adevărul sau tu eşti dintre aceia care glumesc?” Iar el a răspuns: „Ba nu! Domnul vostru este Stăpânul cerurilor şi al pământului, care le-a creat pe ele, iar eu sunt unul dintre aceia care vă mărturisesc vouă despre aceasta.”

[Qur’an, Al-Anbiyaa’ 21:51-56]

„Şi, [jur] pe Allah! Eu voi urzi împotriva idolilor voştri, după ce veţi întoarce spatele, îndepărtându-vă”. Şi i-a făcut pe ei fărâme, afară de cel mai mare dintre ei, astfel încât să se întoarcă spre el. Au zis ei: „Cine a făcut aceasta cu zeii noştri? El este, neîndoielnic, dintre cei nelegiuiţi!” Au zis [unii]: „Am auzit un fecior pomenindu-i pe ei. El se cheamă Avraam”. Au zis: „Aduceţi-l dinaintea oamenilor pentru ca ei să facă mărturie!” Au zis [atunci]: „Tu ai făcut aceasta cu zeii noştri, Avraam?” A răspuns el: „Ba a făcut-o cel mai mare dintre ei, acesta! Întrebaţi-i, dacă ei pot cuvânta!”

[Qur’an, Al-Anbiyaa’ 21:57-63]

Atunci s-au întors la sufletele lor şi au zis: „Aşadar, voi sunteţi cei nelegiuiţi!” Apoi au întors capetele lor [zicând]: „Tu ştii prea bine că aceştia nu vorbesc!” Şi a zis el: „Dar oare voi vă închinaţi, în loc de Allah, la ceva care nu vă este de nici un folos şi nici nu vă poate face nimic rău? Uff! pentru voi şi pentru ceea ce adoraţi în loc de Allah! Oare voi nu pricepeţi?” Au zis: „Ardeţi-l şi ajutaţi-i pe zeii voştri, dacă voi vreţi să faceţi [ceva pentru ei]!” Dar Noi am zis: „O, foc! Fii răcoare şi mântuire peste Avraam!” Ei au vrut un vicleşug împotriva lui, însă Noi am făcut ca ei să fie cei mai în pierdere.

[Qur’an, Al-Anbiyaa’ 21:64-70]

Şi în Surat Aş-Şu’ara din Qur’an se spune:

Recită-le lor istoria lui Avraam: Când el le-a zis tatălui său şi neamului său: „Pe cine adoraţi voi?” I-au răspuns ei: „Noi îi adorăm pe idoli şi rămânem slujindu-i pe ei”. Şi le-a zis: „Oare vă aud ei când îi chemaţi Sau vă sunt ei de folos sau vă fac vouă vreun rău?” Au răspuns ei: „[Nu!] Dar i-am aflat pe părinţii noştri făcând aşa!” A zis: „Şi aţi văzut voi aceea ce adoraţi Voi şi părinţii voştri cei de demult?”

[Qur’an, Ash-Shu`araa’ 26:69-76]

Ei îmi sunt duşmani mie, afară de Stăpânul lumilor, Care m-a creat şi El este Cel care mă călăuzeşte, Care mă hrăneşte şi-mi dă de băut, Iar când sunt bolnav, el mă tămăduieşte, Care mă lasă să mor şi-apoi la viaţă mă trezeşte, Care nădăjduiesc că-mi va ierta păcatele în Ziua Judecăţii. Doamne, dă-mi mie înţelepciune şi ajută-mă pe mine să mă alătur celor drepţi!

[Qur’an, Ash-Shu`araa’ 26:77-83]

Şi în Surat As-Saffat se spune:

Printre cei care au urmat [calea lui Noe] s-a aflat Avraam, Când a venit el la Domnul său cu inima curată Şi când le-a zis tatălui său şi neamului său: „Pe cine adoraţi voi? Voiţi voi, prin minciună, alţi Dumnezei afară de Allah? Ce credeţi voi despre Stăpânul lumilor-?” Şi a aruncat el o privire spre stele Şi a zis: „Eu sunt bolnav!” Şi s-au întors de la el, îndepărtându-se.

[Qur’an, As-Saffat 37:83-90]

Apoi s-a întors către zeii lor şi le-a zis: „Voi nu mâncaţi? De ce nu vorbiţi?” Apoi s-a năpustit asupra lor şi i-a lovit cu mâna dreaptă. Atunci s-au apropiat de el în fugă. Şi el le-a zis: „Vă închinaţi voi la ceea ce ciopliţi, În vreme ce Allah v-a creat pe voi, precum şi ceea ce faceţi voi?” Au zis ei: „Înălţaţi pentru el un altar şi aruncaţi-l în flăcări!” Au voit să viclenească împotriva lui, dar Noi i-am făcut pe ei să fie cei mai umiliţi!

[Qur’an, As-Saffat 37:91-98]

În aceste versete, Allah ne-a înştiinţat că Avraam s-a lepădat de practica neamului său de a venera idoli şi a zis:

„Ce sunt aceste chipuri la care voi vă închinaţi?” [Al-Anbiyaa’ 21:52],

adică acelea pe care le urmaţi cu devotament şi cărora le arătaţi supunere. I-au răspuns ei: „Noi i-am aflat pe părinţii noştri închinându-se la ele” [Al-Anbiyaa’ 21:53]

Credinţa lor nu reprezenta decât o urmare oarbă a tradiţiilor părinţilor şi străbunilor lor în ceea ce priveşte venerarea idolilor.

A zis: „Voi şi părinţii voştri aţi fost în rătăcire învederată”. [Al-Anbiyaa’ 21:54]

Într-un alt verset a spus: Şi când le-a zis tatălui său şi neamului său: “Pe cine adoraţi voi? ~

Voiţi voi, prin minciună, alţi Dumnezei afară de Allah? Ce credeţi voi despre Stăpânul lumilor-?” [As-Saffat 37:85-87]

Qatada a zis: „… adică ce credeţi că va face Allah cu voi când Îl veţi întâlni la sfârşitul acestei lumi, după ce voi aţi slăvit idoli?”

„Oare vă aud ei când îi chemaţi Sau vă sunt ei de folos sau vă fac vouă vreun rău?” Au răspuns ei: „[Nu!] Dar i-am aflat pe părinţii noştri făcând aşa!” [Ash-Shu`araa’ 26:72,74]

Cei din neamul lui Avraam au acceptat faptul că idolii lor nu le auzeau chemarea, nu le erau de folos şi nici nu le puteau pricinui vreun rău. Singurul motiv pentru care îi venerau era că şi părinţii lor făcuseră acest lucru, la fel ca şi cei ce se abătuseră de la calea cea dreaptă, precum ei înşişi:

„Voi şi părinţii voştri cei de demult? Ei îmi sunt duşmani mie, afară de Stăpânul lumilor” [Ash-Shu`araa’ 26:75-77]

Acest lucru dovedeşte falsitatea acelor idoli, căci, de ar fi fost cu adevărat zei, i-ar fi putut face rău lui Avraam în momentul în care acesta i-a renegat.

Au zis ei: „Tu ai venit la noi cu Adevărul sau tu eşti dintre aceia care glumesc?” [Al-Anbiyaa’ 21:55].

L-au întrebat dacă a venit să-i cheme la Adevăr, să renege practica prin care venerau idoli, să le discrediteze părinţii pentru aceasta, dacă vorbea cu seriozitate sau dacă pur şi simplu glumea cu ei?

Iar el a răspuns: „Ba nu! Domnul vostru este Stăpânul cerurilor şi al pământului, care le-a creat pe ele, iar eu sunt unul dintre aceia care vă mărturisesc vouă despre aceasta.” [Al-Anbiyaa’ 21:56]

El le-a răspuns că era neprefăcut în chemarea sa şi că există un Dumnezeu Unic, Stăpânul fiecărui lucru şi Creatorul fiecărei făpturi, Cel ce a creat acest univers fără a avea vreun precedent. Şi astfel ei ar trebui să-L slăvească pe El, fără a-I face Lui asociaţi.

„Şi, [jur] pe Allah! Eu voi urzi împotriva idolilor voştri, după ce veţi întoarce spatele, îndepărtându-vă”. [Al-Anbiyaa’ 21:57]

Avraam a jurat că va urzi împotriva idolilor lor atunci când toţi se vor pregăti de sărbătoare. Nu se ştie cu exactitate dacă a spus acest lucru deschis sau doar a avut acest gând în minte – ambele situaţii sunt indicate de către exegeţi.

 

Avraam şi idolii

Aceştia aveau o sărbătoare pe care o celebrau o dată pe an, la ieşire din cetatea lor. Terah l-a rugat pe Avraam să ia şi el parte, însă a răspuns că e bolnav şi nu se simte foarte bine – Şi a aruncat el o privire spre stele Şi a zis: „Eu sunt bolnav!” [As-Saffat 37:88,89]

Prin aceste vorbe, Avraam s-a referit că i-ar putea umili pe idolii lor, pentru a face să triumfe religia lui Allah, Religia Adevărului. După ce neamul său a plecat să celebreze sărbătoarea şi a rămas singur în zonă, „s-a întors către zeii lor” [As-Saffat 37:91]. Ragha înseamnă că s-a grăbit să ajungă la ei, ascunzându-se. I-a găsit într-un loc minunat, înconjuraţi de multe feluri de hrană şi le-a zis în batjocură:

“Voi nu mâncaţi? De ce nu vorbiţi?” Apoi s-a năpustit asupra lor şi i-a lovit cu mâna dreaptă. [As-Saffat 37:91-93]

I-a lovit cu o secure şi

„i-a făcut pe ei fărâme, afară de cel mai mare dintre ei, astfel încât să se întoarcă spre el.” [Al-Anbiyaa’ 21:58]

Se spune că a ridicat securea spre cel mai mare dintre ei ca să-l doboare. Când s-au reîntors de la sărbătoare, au văzut ce se năpustise asupra zeilor lor.

Au zis ei: „Cine a făcut aceasta cu zeii noştri? El este, neîndoielnic, dintre cei nelegiuiţi!”[Al-Anbiyaa’ 21:59]

Şi dacă ar fi avut puţină minte, şi-ar fi dat seama de dovada ce se afla în spatele acestui lucru, căci de ar fi fost zei adevăraţi atunci nu ar fi acceptat această umilinţă şi cu siguranţă s-ar fi apărat de oricine ar fi vrut să le pricinuiască vreun rău. Însă din cauza ignoranţei şi a stăruinţei de a urma acea cale greşită, au spus:

„Cine a făcut aceasta cu zeii noştri?” [Al-Anbiyaa’ 21:59]

Au zis [unii]: „Am auzit un fecior pomenindu-i pe ei. El se cheamă Avraam”. [Al-Anbiyaa’ 21:60] Şi au spus: „El a vorbit despre ei (zei) în batjocură. El este cel ce a făcut aceasta şi i-a făcut pe ei fărâme.”

Ibn Masu’d a spus – după cum am menţionat mai înainte – că le-a vorbit făţiş, ceea ce înseamnă că el a fost cel care i-a ameninţat astfel:

„Şi, [jur] pe Allah! Eu voi urzi împotriva idolilor voştri, după ce veţi întoarce spatele, îndepărtându-vă”. [Al-Anbiyaa’ 21:57] Au zis: „Aduceţi-l dinaintea oamenilor pentru ca ei să facă mărturie!” [Al-Anbiyaa’ 21:61]

Ei au spus: „Aduceţi-l pe acesta la locul nostru de întâlnire, dinaintea oamenilor, pentru ca ei toţi să audă ceea ce spune, să fie martori şi de asemenea să vadă pedeapsa pe care vom decide să i-o acordăm.” Acesta a fost principalul scop al lui Avraam – ca toţi oamenii să se strângă într-un loc şi astfel să-şi poate duce la îndeplinire misiunea sa, prin respingerea practicii false pe care o urmau, venerarea idolilor. La fel a zis şi Moise către Faraon:

„Întâlnirea cu voi va fi în ziua de sărbătoare şi lumea să se adune dimineaţa!”

[Qur’an, Ta-Ha 20:59]

Când oamenii s-au strâns laolaltă şi Avraam a fost adus dinaintea lor, l-au întrebat:

„Tu ai făcut aceasta cu zeii noştri, Avraam?” A răspuns el: „Ba a făcut-o cel mai mare dintre ei, acesta! Întrebaţi-i, dacă ei pot cuvânta!” Surat Al-Anbiya [Al-Anbiyaa’ 21:62,63]

Se spune că s-a referit la faptul că cel mai mare dintre idoli a fost cel ce l-a provocat să-i facă fărâme. Prin aceasta, Avraam a vrut să le atragă atenţia asupra faptului că zeii lor nu puteau vorbi şi să recunoască astfel că aceştia erau doar nişte simple obiecte neînsufleţite.

Atunci s-au întors la sufletele lor şi au zis: „Aşadar, voi sunteţi cei nelegiuiţi!” [Al-Anbiyaa’ 21:64] „ Voi aţi greşit când v-aţi lăsat zeii singuri, fără pază.”

Qatada a zis: „Cei din neamul său s-au ruşinat şi au plecat capetele, zicând:

„Tu ştii prea bine că aceştia nu vorbesc!” [Al-Anbiyaa’ 21:65]

„Tu ştii prea bine, o, Avraame, că ei nu vorbesc. Cum de ne ceri nouă să-i întrebăm?” În acest moment, Avraam i-a întrebat:

„Dar oare voi vă închinaţi, în loc de Allah, la ceva care nu vă este de nici un folos şi nici nu vă poate face nimic rău? Uff! pentru voi şi pentru ceea ce adoraţi în loc de Allah! Oare voi nu pricepeţi?” [Al-Anbiyaa’ 21:66,67]

În Qur’an se spune:

Atunci s-au apropiat de el în fugă. Şi el le-a zis: „Vă închinaţi voi la ceea ce ciopliţi” [As-Saffat 37:94,95] „Cum de puteţi slăvi idoli pe care cu mâna voastră i-aţi făcut din piatră şi din lemn şi le-aţi dat lor o formă?” „În vreme ce Allah v-a creat pe voi, precum şi ceea ce faceţi voi?” [As-Saffat 37:96], adică: „Voi sunteţi doar nişte făpturi şi acei idoli sunt doar nişte făpturi. Cum ar putea o făptură să slăvească o altă făptură? Slăvirea voastră nu este mai bună decât slăvirea lor asupra voastră! Voi sunteţi în rătăcire, căci slava i se cuvine numai lui Allah, Creatorul Suprem, Cel ce nu are pe nimeni egal.”

Avraam şi Focul

Au zis ei: „Înălţaţi pentru el un altar şi aruncaţi-l în flăcări!” Au voit să viclenească împotriva lui, dar Noi i-am făcut pe ei să fie cei mai umiliţi!

[Qur’an, As-Saffat 37:97,98]

Când s-au văzut copleşiţi şi fără nici o dovadă clară, au trecut de la discuţii şi dezbateri la ameninţări şi au făcut uz de puterea şi autoritatea lor, pentru ca zeii lor să triumfe. Însă Allah a avut un alt plan pentru ei:

„Ardeţi-l şi ajutaţi-i pe zeii voştri, dacă voi vreţi să faceţi [ceva pentru ei]!” Dar Noi am zis: „O, foc! Fii răcoare şi mântuire peste Avraam!” Ei au vrut un vicleşug împotriva lui, însă Noi am făcut ca ei să fie cei mai în pierdere.

[Qur’an, Al-Anbiyaa’ 21:68-70]

Începuseră să strângă de multă vreme de oriunde găseau lemne de foc şi au făcut o grămadă foarte mare. Când o femeie se îmbolnăvea făcea legământ că de va fi vindecată va aduna lemne de foc, pentru a-l arde pe Avraam. Au pregătit un teren imens unde au dus lemnele strânse şi au aţâţat focul. Acesta s-a aprins, iar flăcările uriaşe şi scânteile păreau a atinge cerul. Apoi l-au aşezat pe Avraam pe o catapultă ce fusese construită de un om din neamul Kurdiş, pe nume Hezan. Acesta a inventat catapulta. Allah a poruncit pământului să-l înghită şi se va scufunda în el până în Ziua Judecăţii. Au început să-l lege pe Avraam în lanţuri şi acesta l-a pomenit pe Allah prin aceste cuvinte: „Nu există altă divinitate în afară de Tine, Tu eşti preaslăvit, o, Stăpân al Lumilor! Ţie ţi se cuvine slava şi puterea este pentru Tine. Tu nu ai pe nimeni egal!” În timp ce era aşezat pe catapultă, încătuşat şi apoi aruncat în foc, Avraam a spus: “Ne este de ajuns [ajutorul lui] Allah şi El este Cel mai bun ocrotitor al nostru!” Avraam a spus acestea în momentul în care era aruncat în foc, iar profetul Muhammad – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a spus în momentul în care i s-a spus:

Oamenii s-au adunat împotriva voastră, deci temeţi-vă de ei!”, credinţa le-a sporit şi au zis ei: „Ne este de ajuns [ajutorul lui] Allah şi El este Cel mai bun ocrotitor al nostru!” Şi ei s-au întors [după aceea] cu binefacerea lui Allah şi harul Său, fără să-i fi atins nici un rău. Ei au căutat mulţumirea lui Allah, căci Allah este Dătător de har nemăsurat.

[Qur’an, Aal `Imran 3:173,174]

S-a relatat că în momentul în care a fost aruncat şi se afla încă în aer, îngerul Gavriil s-a apropiat şi a zis: „Avraame! Ai nevoie de ajutor?” El a răspuns: „Dacă vine de la tine, atunci nu!”

Ibn Abbas şi Sa’id bin Jubair au relatat că îngerul ce aduce ploaia a spus: „Oare când mi se va porunci să pot aduce ploaia?” Porunca lui Allah a fost însă mai iute decât orice altceva.

Dar Noi am zis: „O, foc! Fii răcoare şi mântuire peste Avraam!”

Surat Al-Anbiya [21:69]

Ali bin Abu Talib a explicat că sensul acestui verset este: „Nu-I face lui rău”. Ibn Abbas şi Abul-Aliah au spus: „Dacă Allah nu ar fi grăit “mântuire peste Avraam”, răcoarea i-ar fi pricinuit rău.”

Ka’b bin Ahbar a zis: „Nimănui nu-i va fi de folos în acea zi focul, şi acesta nu a ars decât lanţurile ce-l încătuşau.” Şi Dahhak a zis: „S-a relatat că Gavriil s-a aflat alături de el, ştergându-I sudoarea de pe faţă, şi că nu a îndurat nimic în afară de acea sudoare.”  Abu Hurairah a spus: „Cel mai bun lucru pe care tatăl lui Avraam l-a spus când şi-a văzut fiul în acea stare a fost: «Cât de bun este Domnul tău, o, Avraam!»”

Ibn Asakir a relatat citându-l pe Ikrima că mama lui Avraam şi-a privit fiul şi a zis: „O, fiule! Doresc să vin la tine, aşa că roagă-te la Allah să mă ferească de flăcările ce te înconjoară.” Avraam a răspuns: „Da!” Mama sa s-a apropiat de el fără ca flăcările să-i pricinuiască vreun rău. Când a ajuns acolo, l-a îmbrăţişat, l-a sărutat şi apoi s-a întors. Minhal bin Amr a zis: „Mi s-a spus că Avraam a rămas acolo timp de 40 sau 50 de zile. Şi el a zis: «În toată viaţa mea nu au existat zile mai bune sau nopţi mai bune decât acelea în care m-am aflat în foc. Mi-am dorit ca întreaga mea viaţă să fie aşa.» Fie ca Allah să trimită binecuvântarea Sa asupra lui!”

Cei din neamul lui Avraam au dorit să se răzbune, însă au fost umiliţi; au dorit să se ridice deasupra lui, dar au fost puşi mai prejos. Allah a zis:

„Ei au vrut un vicleşug împotriva lui, însă Noi am făcut ca ei să fie cei mai în pierdere.” [Al-Anbiyaa’ 21:70]

În lumea aceasta, au avut parte de umilire şi pierdere, dar în lumea de apoi focul în care vor fi aruncaţi nu va fi răcoros şi nici nu le va aduce lor mântuire. Aceştia nu vor primi nici un salut de întâmpinare, nici un mesaj de pace. Va fi precum Allah a grăit:

„Ce locuinţă rea şi ce rău loc de şedere este ea!” [Qur’an, Al-Furqan 25:66]

Umm Şuraik a relatat: „Profetul a poruncit să fie ucisă Wazgh (şopârla de casă) şi a spus: «A suflat în focul lui Avraam!»” (relatat de Al-Bukhari)

Şi imamul Ahmad a relatat preluând de la A’işah că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a spus: „Ucide şopârla de casă, căci aceasta a aţâţat focul lui Avraam.” Acesta a spus: „A’işah obişnuia să le ucidă!” Imamul Ahmad a relatat preluând de la Nafi că o femeie a intrat la A’işah şi a văzut un fel de capcană. A întrebat: „Pentru ce este aceasta?” Ea a răspuns: „Ucidem cu ea şopârlele de casă.” Apoi a relatat că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a spus: „Când Avraam a fost aruncat în foc, toate animalele şi insectele au încercat să-l stingă, în afară de şopârla de casă; aceasta a început să-l aţâţe.”

Imamul Ahmad a relatat de asemenea că Samama, sclava lui Fakiha bin Mughira, a spus: „Am intrat la A’işah şi am văzut în locuinţa ei o suliţă întinsă pe pământ. Eu am zis: „O, Umm-ul-Mu’minin („Mama credincioşilor” – A’işah)! Ce faci cu această suliţă?” Ea a spus: “Am păstrat-o pentru a ucide acele şopârle de casă, căci Profetul ne-a spus: «Când Avraam a fost aruncat în foc, nu a existat animal sau insectă pe pământ care să nu încerce să stingă focul, în afară de această şopârlă de casă, care a încercat să-l aţâţe.» Astfel că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – ne-a cerut să o ucidem.”

 

Dispute între Avraam şi Nimrod

Allah spune în Surat Al-Baqarah:

Oare nu l-ai văzut pe acela care s-a certat cu Avraam în legătură cu existenţa Domnului său, după ce Allah i-a dat stăpânia? Şi a zis Avraam: „Domnul meu este cel care dă viaţă şi ia viaţa”. Şi i-a răspuns el: „Şi eu pot să dau viaţa şi să iau viaţa!”. Atunci a zis Avraam: „Allah face ca soarele să vină de la Răsărit, deci fă-l tu să vină de la Apus!” Cel care nu credea a rămas descumpănit, căci Allah nu-i călăuzeşte pe cei nelegiuiţi.

[Qur’an, Al-Baqarah  2:258]

În acest verset, Allah ne-a înfăţişat disputa pe care Avraam a avut-o cu acest rege arogant şi trufaş care pretindea pentru el stăpânirea. Avraam i-a spulberat argumentele firave şi l-a făcut să se gândească la neştiinţa sa. Exegeţii, genealogiştii şi istoricii sunt de părere că acesta a fost regele Babilonului. Numele lui era Nimrod bin Canaan bin Koş bin Sem bin Noe. Aşa este relatat de Mujahid. Cu toate acestea, alţii sunt de părere că era numit Nimrod bin Peleg bin Eber bin Şelah bin Arfaxad bin Sem bin Noe.

Mujahid şi alţii au spus: „El era unul dintre regii acelei vremi. La acea vreme erau patru regi ce domneau pe pământ. Doi dintre aceştia erau credincioşi, iar ceilalţi doi erau fără credinţă. Cei credincioşi erau Zul-Qarnain şi Sulaiman, iar cei doi necredincioşi erau Nimrod şi Nabucodonosor.” Se spune că Nimrod a domnit timp de aproape 400 de ani. Era trufaş, arogant, răzvrătit şi iubitor de averi. Când Avraam l-a chemat să slăvească un Dumnezeu Unic, Allah, fără a-I face Lui egali, el a fost îndemnat de neştiinţa şi rătăcirea sa să respingă chemarea. A avut lungi dispute cu Avraam pe această temă şi în loc să accepte credinţa, a pretins pentru el stăpânirea. Când Avraam i-a spus: „Domnul meu este cel care dă viaţă şi ia viaţa”, el a răspuns: „Şi eu pot să dau viaţa şi să iau viaţa!

Qatada, Suddi şi Ibn Ishaq au spus: „Doi oameni pe care dorea să-i ucidă au fost aduşi înaintea lui. A poruncit ca unul dintre ei să fie ucis şi a cruţat viaţa celuilalt şi în acest fel a pretins că a dat viaţa unuia dintre aceştia şi a luat viaţa celuilalt.” Aceasta a fost o afirmaţie în afara discuţiei, un argument absurd. Avraam a dorit să mărturisească existenţa Creatorului prin dovada existenţei fenomenelor vieţii şi morţii. Toate aceste întâmplări nu au loc de unele singure, ci există un Creator care a făcut acest univers cu toate corpurile cereşti, cu vântul, norii, ploaia, regnul animal; le-a dăruit lor viaţă şi apoi le-a luat viaţa. Şi de aceea a zis Avraam: „Domnul meu este cel care dă viaţă şi ia viaţa”.

Dacă acest rege trufaş prin afirmaţia: „Şi eu pot să dau viaţa şi să iau viaţa!” a vrut să spună că el a fost cel ce a creat acest fenomen al vieţii şi morţii, atunci cu încăpăţânare şi în mod voit a respins Adevărul. Dar dacă afirmaţia sa a însemnat ceea ce Qatada şi alţii au menţionat mai înainte atunci acesta nu a fost atent la discuţie şi nu a dat un răspuns la ceea ce Avraam îi spusese. Deoarece această afirmaţie a regelui, şi anume că a dat şi a luat viaţa, poate să nu fie tocmai clară multor oameni, Avraam a adus o altă dovadă a existenţei Creatorului şi, pentru a combate pretinderea lui Nimrod, a spus: „Allah face ca soarele să vină de la Răsărit, deci fă-l tu să vină de la Apus!” I-a spus că Allah Cel ce este Creatorul fiecărui lucru şi Cel ce este Unic Dumnezeu porunceşte în fiecare zi soarelui să răsară dinspre răsărit. „De crezi însă că tu poţi să dai viaţă şi să iei viaţa, atunci fă ca soarele să răsară dinspre apus. „Cel care dă viaţă şi ia viaţa” poate face orice fără nici o greutate. Dacă pretinzi viaţa şi moartea, atunci fă ca soarele să răsară dinspre apus. Dacă nu eşti capabil să înfăptuieşti acest lucru, atunci nu poţi să-l faci nici pe cel dinainte. Şi tu ştii asta mai bine. Nu eşti în stare să creezi nici măcar un ţânţar.”

Avraam i-a înfăţişat propria-i neştiinţă şi slăbiciune şi acesta nu a ştiut ce să mai răspundă. A rămas uluit, fără cuvinte. Şi de acea în Qur’an sunt dezvăluite aceste cuvinte: „Cel care nu credea a rămas descumpănit, căci Allah nu-I călăuzeşte pe cei nelegiuiţi.

Suddi a spus: „Această discuţie a avut loc între Avraam şi Nimrod în ziua în care a ieşit din foc. Ei nu mai şezuseră împreună niciodată înainte. Şi aşa a fost.”

Zaid bin Aslam a relatat: „Nimrod avea control asupra mărfurilor, iar oamenii se duceau la el pentru a-şi asigura proviziile. Avraam de asemenea a mers alături de un grup de oameni pentru proviziile sale. Niciodată mai înainte nu-l întâlnise şi astfel această dispută a avut loc în acea zi. Lui Avraam nu i-a fost dăruită cantitatea ce i se cuvenea, aşa cum le fusese dăruită celorlalţi. Şi s-a întors fără a avea nimic asupra lui.”

În timp ce se apropia de locuinţa sa, s-a îndreptat spre o dună de nisip, şi-a umplut cei doi saci pe care-i avea şi şi-a spus: „Cu aceşti doi saci voi distrage atenţia familiei mele.” Când a ajuns acasă, a pus sacii într-o parte, apoi a mers să se odihnească şi a adormit. Soţia sa, Sara, a mers să vadă cei doi saci şi i-a găsit plini cu cele mai bune provizii, astfel că a făcut mâncare. Când Avraam s-a trezit, a văzut mâncare şi a întrebat: „Din ce ai făcut aceste bucate?” Ea a răspuns: „Din ceea ce tu ai adus!” Avraam a ştiut atunci că era hrană de la Allah Preamăritul.

Zaid bin Aslam a zis: „Şi Allah a trimis un înger la acel rege trufaş, poruncindu-i să creadă în Allah, însă acesta a refuzat acest lucru. Apoi l-a chemat din nou şi el a refuzat şi apoi l-a chemat a treia oară şi din nou a refuzat şi a zis: «Tu îţi chemi grupul tău de oameni, iar eu chem neamul meu.»” Nimrod şi-a strâns armata şi pe cei din neamul său la vremea asfinţitului.

Allah a trimis asupra lor o ceată atât de numeroasă de ţânţari încât soarele nu se mai vedea. Ţânţarii le-au mâncat carnea, le-au supt sângele şi au lăsat doar scheletele. Unul dintre aceştia a intrat în nasul regelui şi acolo a rămas. Şi pentru a scăpa de ţânţar, regele şi-a lovit cu ciocanul capul până ce a murit.

 

Migrarea lui Avraam în Zona Levantului, intrarea în Egipt şi şederea în Hijaz

Allah a grăit:   A crezut în el Lot, care a zis: „Eu purced către Domnul meu. El este Cel Puternic [şi] Înţelept”. Şi Noi i-am dăruit lui [Avraam] pe Isaac şi pe Iacob, am dăruit urmaşilor săi profeţia şi Cartea şi i-am dat lui răsplata [cuvenită] în această lume, iar în Lumea de Apoi se va afla el printre cei drepţi.

[Qur’an, Al-`Ankabut 29:26,27]

În Surat Al-Anbiya se spune:

Şi Noi l-am mântuit pe el şi [asemenea] şi pe Lot pe pământul pe care l-am binecuvântat pentru oameni. Şi i-am dăruit Noi pe Isaac şi pe Iacob, pe deasupra, şi pe toţi i-am făcut evlavioşi. Şi i-am făcut Noi ocârmuitori, care au călăuzit [lumea] după porunca Noastră, şi le-am revelat lor să facă fapte bune, să împlinească Rugăciunea şi să dea Dania şi ei Ne-au fost Nouă adoratori.

[Qur’an, Al-Anbiyaa’ 21:71-73]

Avraam şi-a părăsit neamul de dragul lui Allah, împreună cu soţia sa, care era stearpă, şi el nu avea nici un copil, şi cu nepotul său Lot bin Haran bin Azar.

Atunci Allah i-a dăruit lui fii pioşi, iar urmaşilor săi le-a dăruit profeţia şi Cartea.

Nici un profet nu a mai fost trimis după el în afară de cei ce se trăgeau din urmaşii lui şi nici o Carte nu a mai fost trimisă decât din cele pogorâte profeţilor născuţi din urmaşii lui. Acesta a fost favorul lui Allah pentru el, de vreme ce a trebuit să-şi părăsească ţinutul, neamul şi rudele de dragul Său. Ţinutul spre care a intenţionat să migreze a fost Zona Levantului.

Versetul următor la această zonă se referă:

„pe pământul pe care l-am binecuvântat pentru oameni.”

Aceasta este părerea lui Ubai bin K’ab, Qatada şi alţii.

Ibn Abbas a relatat însă că acest ţinut este Mecca, bazându-se pe versetul următor:

Cea dintâi Casă [de închinare] ridicată pentru oameni este aceea din Bakka, cea binecuvântată şi călăuzire pentru toate lumile. [Aal `Imran 3:96]

Bakka este unul dintre vechile nume ale sanctuarului de la Mecca.

K’ab bin Ahbar a menţionat că acesta era ţinutul Haranului.

Abu Hurairah a relatat: „Avraam a minţit de trei ori în viaţa sa; de două ori de dragul lui Allah, când a spus: „Eu sunt bolnav” [As-Saffat 37:89] şi când a spus: „a făcut-o cel mai mare dintre ei” [Al-Anbiyaa’ 21:63]. A treia oară a minţit când împreună cu Sara au trecut pe lângă un cârmuitor tiran. Cineva i-a spus acelei căpetenii că se află acolo un bărbat alături de care este o femeie foarte frumoasă. Cârmuitorul a trimis după el şi l-a întrebat: „Cine este acea femeie?” Avraam a răspuns: „Ea este sora mea.” Apoi Avraam a venit la Sara şi i-a spus: „Sara! În afară de noi, pe acest pământ nu se mai află nici un credincios. Iar când căpetenia aceasta m-a întrebat cine eşti tu, i-am răspuns că eşti sora mea. Să nu mă dezici.” Apoi cârmuitorul a trimis după Sara şi când aceasta a intrat, el a încercat să o prindă de mână, însă nu a putut să facă asta. El i-a zis: „Roagă-te la Allah pentru mine şi nu îţi voi face nici un rău.” Şi ea s-a rugat şi el a fost eliberat. Apoi a încercat iar să o ţină de mână şi din nou a fost împiedicat. Şi iarăşi i-a spus: „Roagă-te la Allah pentru mine şi nu îţi voi face nici un rău.” Şi ea s-a rugat şi el a fost eliberat. Apoi acesta a chemat pe unul dintre paznicii săi şi i-a spus: „Tu nu mi-ai adus o fiinţă umană, mi-ai adus o diavoliţă.” Şi el i-a dăruit o sclavă pe nume Hagar.

Sara a venit la Avraam. Acesta era în timpul rugăciunii. A întrebat-o prin intermediul unui gest ce s-a întâmplat. Ea i-a răspuns: „Allah i-a dejucat planurile diavoleşti şi el mi-a dăruit o sclavă.”  Abu Hurairah a spus: „Acum ea este mama voastră, o, arabilor!” (Al-Bukhari)

Imamul Ahmad a relatat, citându-l pe  Abu Hurairah, că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a spus: „Avraam nu a minţit decât de trei ori: când i s-a cerut să asiste la sărbătoarea dedicată idolilor neamului său şi a răspuns: «Eu sunt bolnav», când a spus: «a făcut-o cel mai mare dintre ei»” şi când a spus, referindu-se la Sara: «Ea este sora mea.» El a spus: „Avraam a intrat într-un ţinut unde conducător era un tiran. Acestuia i s-a spus: «Avraam a venit însoţit de cea mai frumoasă femeie în seara aceasta.» Conducătorul a trimis după el şi l-a întrebat: «Cine este cea ce te însoţeşte?» Avraam a spus: «Ea este sora mea.» L-a rugat pe Avraam să i-o aducă. Şi el a mers să o aducă în faţa conducătorului şi i-a zis Sarei: «Să nu mă dezici, căci i-am spus că eşti sora mea. Nu există nici un credincios pe acest pământ în afară de noi.» Când a intrat la el, acesta a venit să o îmbrăţişeze. Ea s-a ridicat să facă abluţiunea şi apoi s-a rugat la Allah: «O, Allah! Tu ştii că eu cred în Tine şi în profetul Tău şi că mă păstrez castă, numai pentru soţul meu, aşa că nu lăsa Doamne acest necredincios să mă supună.» Şi atunci el s-a cufundat în apă şi a început să lovească din picioare.”

Abu Hurairah a relatat: „Sara a spus apoi: «O, Allah! Dacă a murit, oamenii vor spune că eu l-am ucis.» Atunci Allah l-a eliberat. Şi din nou a venit să o îmbrăţişeze. Ea s-a ridicat să facă abluţiunea şi apoi s-a rugat la Allah: «O, Allah! Tu ştii că eu cred în Tine şi în profetul Tău şi că mă păstrez castă, numai pentru soţul meu, aşa că nu lăsa Doamne acest necredincios să mă supună.» Şi atunci el s-a cufundat în apă şi a început să lovească din picioare.”

Abu Hurairah a relatat: “Sara a spus: «O, Allah! Dacă a murit, oamenii vor spune că eu l-am ucis.» Atunci Allah l-a eliberat. A treia sau a patra oară, el a spus: «Nu mi-ai adus altceva decât o diavoliţă. Du-o înapoi la Avraam şi dăruie-o pe Hagar.» Ea s-a întors şi i-a spus lui Avraam: «Allah a dejucat planul necredincioşilor şi ne-a dăruit o fată care să ne servească.»”

Când Avraam a spus: „Ea este sora mea!”, a vrut să spună că este sora lui în islam. Şi când a spus: „Nu există nici un credincios pe acest pământ în afară de tine şi de mine”, s-a referit la un cuplu (soţ şi soţie) de credincioşi. De altfel, Lot era alături de el. Din momentul în care Sara a mers la acel cârmuitor tiran, Avraam a rămas să se roage la Allah, cerându-I să o păzească pe soţia sa de răutăţile acelui rege. Ea de asemenea a făcut acelaşi lucru. Când regele a voit să-i păteze demnitatea, a făcut abluţiunea şi s-a rugat la Allah. Acesta este motivul pentru care Allah a grăit în Qur’an:

„Căutaţi liman în răbdare şi în Rugăciune”

[Qur’an Al-Baqarah 2:45]

Şi Allah a salvat demnitatea ei şi pe cea a profetului şi Prietenului (Khalil) Său (Khalil), Avraam.

Avraam s-a întors apoi din Egipt în ţinutul binecuvântărilor, Zona Levantului, având cirezi, sclavi şi alte averi. Alături de ei se afla şi Hagar, ce se trăgea din neamul copţilor.

Apoi Lot a plecat în zona numită Sodoma, înspre câmpiile Iordaniei de azi, după ce Avraam l-a rugat să facă aceasta. La acea vreme, era principalul oraş al acelei zone şi cei mai mulţi dintre locuitorii acestuia era răufăcători şi necredincioşi.

Allah i-a poruncit lui Avraam să se uite în stânga şi în dreapta sa, înspre răsărit şi înspre apus, şi i-a spus că toate acele terenuri vor fi dăruite pentru totdeauna lui şi urmaşilor lui.

Această veste minunată era de asemenea şi pentru această comunitate (Ummah) prin intermediul lui Avraam.

Exegeţii spun: „Grupuri de tirani şi răufăcători l-au înfrânt pe Lot şi el a fost luat prizonier. Aceştia i-au jefuit toate proprietăţile şi i-au alungat cirezile. Când ştirea a ajuns la Avraam, a pornit în urmărirea acestora alături de 318 oameni şi l-a salvat pe Lot. El a recuperat toate proprietăţile, a ucis un număr mare dintre aceştia şi i-a înfrânt. I-a urmărit până în Barzah (Hoba), în partea de nord a Damascului de azi. După ce i-a învins, s-a întors în ţinutul său. Regii din ţinutul Palestinei s-au alăturat lui, l-au primit cu bucurie şi i-au adus onoruri.
______________________________
Extras din Istorisiri despre profeți, autor Ibn Kathir
Liga Islamică și Culturală din România

O stea2 stele3 stele4 stele5 stele (Nu există încă evaluări)
Încarc...

lasa un raspuns


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.